|
* Dl Gremalschi, la summit-ul aţi fost moderator secţiunii "IT pentru Educaţie" şi "Educaţie pentru IT”. Care dintre aceste aspecte, din punctul dumneavoastră de vedere, a fost discutat cel mai mult?
Desigur, “IT pentru educaţie”. Şi aceasta se datorează faptului că atunci când vorbim despre dezvoltarea societăţii informaţionale şi rolul educaţiei în acest proces, vorbim despre o
abordare duală. În primul rând, sistemul de învăţământ ar trebui să absoarbă progresele tehnologice şi să le utilizeze pentru a îmbunătăţi învăţarea în liceu, şcoală profesională, colegiu, universitate. Pe de altă parte, atunci când vorbim despre sistemul de învăţământ, un aspect foarte important este acel de formare a specialiştilor care ar putea concura pe piaţa internaţională a muncii. Nu este un secret faptul că companiile TIC din Moldova operează mai mult pe piaţa externă decât pe piaţa internă, şi, prin urmare, profesioniştii trebuie să fie bine pregătiţi şi să fie competitivi.
* În acest sens, ce rapoarte le puteţi menţiona în secţiunea “IT pentru educaţie”?
* O analiză foarte interesantă de utilizare a software-ului liber în educaţie, a fost prezentată de Sunil Abraham (India). În plus, ideea principală a acestui raport nu a fost că software-ul liber este mai uşor de folosit şi mai accesibil, ci în faptul că anume un software gratuit oferă acces la tehnologia informaţiei. Raportorul a prezentat numeroase exemple de de utilizare a sistemelor de operare gratuite, programelor destinate pentru prelucrări de oficiu în procesul educaţional în şcoli, şi chiar şi în administraţia publică. Această tendinţă este susţinută de organizaţiile internaţionale şi se bazează pe faptul că, atunci când se utilizează programe care costa bani, accesul persoanele cu venituri scăzute la cele mai diverse informaţii, în primul rând cele oficiale, poate deveni limitat. Pentru Moldova acest fenomen a fost interesant întrucât astăzi aproape în fiecare şcoală, există clase de calculatoare, iar achiziţionarea de software nou este costisitoare, nici şcolile şi nici statul nu dispun de astfel de sume imense de bani.
Prin urmare, software-ul liber poate fi un mare ajutor în edificarea societăţii informatţionale în ţara noastră.
În plus, în cadrul Summit-ului au fost prezentate programe proprietare. O prezentare foarte interesantă în regim on-line, a fost desfăşurată de compania Adobe. A fost prezentat un set de soluţii software pentru formare profesională, în special, pentru elaborarea materialelor video, editarea de text, învăţământul la distanţă, pentru crearea diferitor fişiere grafice. Acestea sunt pachete puternice realizate la un nivel profesional foarte înalt. Dar principalul lucru este că compania poate, în unele cazuri, furniza aceste produse gratuit sau cu o reducere esenţială. Menţionăm şi faptul că această companie este transparentă şi deschisă pentru cooperare. Accentuez că aceasta este o dorinţa reciprocă, întrucât compania are componente necesare formarea profesională în activitatea sa, oferind materiale educaţionale pentru cei care doresc să utilizeze software-ul adecvat.
Un raport foarte interesant a fost prezentat de către Microsoft, care a fost, de asemenea, organizat în regim online. Cei prezenţi au luat cunoştinţă cu mai multe produse software Microsoft, destinate pentru procesul educaţional. Microsoft dispune de un material didactic special, care este distribuit în şcolile din întreaga lume.
Microsoft, Adobe si Cisco au prezentat programe de destinaţie generala, de aplicarea universală, oferind reduceri mari, dar totuşi ele fiind proprietate, adică deţinute de anumite companii, elaborate în scopuri comerciale. În astfel de condiţii, Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova a semnat un acord de cooperare cu companiile Micrisoft şi Cisco.
Un raport interesant a fost prezentat de către compania Siveco (România), care a prezentat un produs-program destinat instituţiilor de învăţământ general, ce include un sistem de management al clasei, precum şi 600 de lecţii electronice multimedia. Aceste lecţii sunt deja puse în aplicare în instituţiile de învăţământ în Orientul Mijlociu, ele au fost traduse în mai multe limbi. În Moldova, lecţiile electronice au fost puse în aplicare în 60 de licee. Ce reprezintă aceste lecţii? Lecţiile sunt interactive şi sunt destinate pentru a ajuta profesorul să desfăşoare procesul educaţional mai interesant şi mai eficient. Desigur, ele nu pot înlocui profesorul, şi sunt doar un instrument complementar pentru organizarea procesului educaţional. În cazul în care elevul poate îndeplini sarcina, de exemplu, la chimie, cu eprubete şi reactive chimice, este mult mai bine că el să facă practic acest lucru. În cazul în care la lecţia de fizica elevul poate monta un circuit din conductori si baterii, este mai bine că el să facă acest lucru manual, si nu numai privind cum se face acest lucru pe un ecran de calculator. Dar sunt cazuri în care un lucru nu poate fi făcut manual, de exemplu, pentru a studia erupţiile vulcanilor activi, mişcarea planetelor, patele solare, şi anume în aceste cazuri elevul găseşte sprijin în software-ul unei lecţii interactive.
În plus, lecţii interactive sunt foarte interesante şi instructive, unele dintre ele sunt construite în formă de lecţii-jocuri. De exemplu, elevii sunt încurajaţi să găsească cele mai renumite (în termeni de istorie, geografie, biologie şi alte discipline) locuri de pe planeta sau cele mai vestite peşteri în care pe pereţi sau păstrat desene preistorice ş.a.m.d. Elevul memorizează mai bine informaţia în procesul jocului, iar lecţia se transformă într-o aventură captivantă. Cursurile online sunt eficiente, deoarece sunt realizate cu ajutorul multimedia, fiind interactive. Modul de organizare a lecţiilor electronice le-a plăcut nu numai participanţilor la summit, dar şi elevilor de licee, care au avut ocazia să le parcurgă în timpul orelor de program.
La reuniunea la nivel înalt, au fost prezentate nu doar rapoarte ale companiilor străine, dar şi ale şcolilor ştiinţifice din ţară. Raportul principal, din punctul nostru de vedere, a fost prezentat de decanul Facultăţii de Cibernetică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice dl Ion Bolun, care a generalizat experienţa Academiei în implementarea tehnologiilor informaţionale în procesul educaţional. Când oamenii vorbesc despre punerea în aplicare a tehnologiilor informaţionale, există un aspect tradiţional: câte calculatoare sunt, cum sunt conectate acestea la reţea, cum reţeaua a fost instalată, cum au fost conectate calculatoare la Internet, etc. Toate aceste aspecte, sunt, desigur, lucruri importante, dar cel mai interesant în acest sens, este metoda de instruire. În cadrul Academiei de Studii Economice este o unitate, care deserveşte întregul complex tehnic şi comunică simultan cu studenţii. Această subdiviziune dezvoltă educaţia electronică, metodele de predare, materiale didactice şi literatura respectivă, care pot fi folosite de fiecare student. Toate activităţile se bazează pe principiul conform căruia calculatorul personal ar trebui să fie utilizat de persoane atunci când şi este convenabil şi necesar, ca un stilou. Prin urmare, în toate clădblocurile Academiei, precum şi în cămine studenţeşti există posibilitatea de a accesa Internetul fără fir, respectându-se, desigur, regulile de securitate de reţea.
Domnul Bolun a abordat, de asemenea, conceptul de învăţămînt la distanţă. Academia de Studii Economice a înfiinţat o unitate specială pentru a ajuta studenţii care fac studii fără frecvenţă, masteranţii, cei care fac studii la distanţă. Angajaţii subdiviziunii elaborează materiale educaţionale adaptate în mod special pentru această formă de învăţământ.
* Dl Gremalschi, în ultimul timp tineretul nu prea tinde spre stiinţe exacte. În opinia Dumneavoastră, cum poate fi explicat acest fenomen?
- Aceasta este cu adevărat o problemă, care a fost pusă în discuţii şi în cadrul summit-ul. Totul a început cu un raport al profesorilor de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, şeful catedrei, dl Balmuş şi dl conferenţiar Ion Andronic, care au elaborat lecţii electronice de fizica. Raportul acestora specialişti a fost atât de actual şi relevant, încât discuţia în cele din urmă a capătat un aspect filosofic. A fost iniţiată o dezbatere vie, de ce tinerii nu vor să dedice viaţa specialităţilor exacte cum sunt fizică, chimia, biologia, şi preferă, în general, studii în domeniul umanistic. Acest fenomen se explică prin faptul că Moldova, ca fosta parte a URSS, a unei puteri industrializate, a orientat dezvoltarea învăţământului în ţară spre industrie, iar ştiinţele sociale au fost reprimate de ideologia oficială. Ştiinţe exacte erau considerate ca fiind cele mai prestigioase. Pe parcursul discuţiei, am ajuns la informatică, şi am descoperit unele fapte şi cifre foarte interesante: atunci când un absolvent al liceului are dreptul de a alege examenul de bacalaureat, doar aproximativ 2% aleag fizica, iar alţii 4% au ales informatica (din punctul nostru de vedere, un procentaj foarte mic). În anul 2010, informatică, a fost aleasă ca examen de absolvire doar de 400 din cei circa 30 de mii de absolvenţi. Sunt foarte puţine persoane care aleg informatică ca examen. În acelaşi timp, numărul de candidaţi pentru admiterea la instituţile de învăţămînt superior la specialitatea „Informatică” constituie aproximativ 5000 de persoane. Se pare că tinerii merg acolo, unde este mai uşor de a obţine o notă de evaluare mai bună.
Nu vreau să contrapun disciplinele şcolare, care toate sunt foarte importante, dar de multe ori absolvenţii aleg ... geografia. Întrebarea care apare în mod automat: poate că nu predăm în mod corespunzător informatică? Poate o complicăm, şi copiii nu sunt atraşi de acestă disciplină? Poate că acest lucru este un motiv de respingere? În cadrul discuţiilor ce ţin de predarea informaticii în şcoală şi universitate, au apărut două opinii distincte: putem fi doar consumatori de tehnologii informaţionale şi putem fi şi creatori de tehnologii informaţionale. Dacă pregătim mai mulţi consumatori, trebuie să punem accentul pe aspecte aplicative ale informaticii, care vor oferi elevilor o cunoaştere generală a tehnologiilor respective şi doar să-i învăţăm pe elevii cum să lucreze cu un editor de text, tabelele electronice, modul de utilizare a Internetului, email-ul, etc . Dacă însă dorim să formăm creatori de tehnologii informaţionale, programatori buni, atunci trebuie să predăm baza ştiinţifică a acestui subiect. Nimeni nu a spus că este uşor. În plus, fiecare proces de instruire este un proces complex, dificil, care nu întotdeauna presupune doar plăcerea. Sarcina pusă în faţa specialiştilor IT, profesorilor în domeniul tehnologiilor informaţionale este de a dezvolta instrumente adecvate pentru a ajuta studenţii, masteranţii să însuşească principiile ştiinţifice ale informaticii.
* Cât de justificat este această abordare în condiţiile Republicii Moldova care nu dispune de resurse naturale, industrie? ..
- Această este o altă întrebare. Dar dacă noi nu investim în dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, nu avem nici perspective de a merge înainte, de a atinge cel puţin un nivelul mediu de dezvoltare a ţării.
Desigur, elevii sunt liberi să aleagă pe ce cale să meargă, să fie consumatori sau creatori ai tehnologiilor informaţionale, dar aceasta nu înseamnă că noi nu ar trebui să promovăm importanţa tehnologiilor informaţionale şi importanţa studierii bazelor ştiinţifice ale informaticii.
Aproximativ 10 de ani în urmă nimeni nu bănuia că produsele-program folosite în birouri vor fi atât de dezvoltate. Dacă am studiat atunci Word-ul 95, am fi rămas ancoraţi în secolul trecut. Şi studenţii nu ar învăţa nimic, deoarece cunoştinţele lor ar fi utile numai la acea dată de acum 10 ani în urmă. Dar dacă le-am oferi elevilor o bază în domeniul prelucrării documentelor, apoi le-ar fi mult mai uşor să înţeleagă toate tehnologiile performante.
* Dl Gremalschi, indiferent de faptul dacă ne place sau nu, dar ştiinţa tehnologiilor informaţionale este relativ nouă. Sunt profesorii noştri în şcoli, licee pregătiţi destul de suficient pentru a preda acest subiect?
- Pregătirea profesională a profesorilor pentru a include tehnologia informaţiei ca o disciplină distinctă reprezintă un aspect foarte important în întregul sistem de predare. Tehnologii informaţionale au un impact imens nu doar asupra specialiştilor în acest domeniu, de exemplu, profesorilor în şcoli sau universităţi, ci şi asupra altor cadre didactice: de biologie, geografie, istorie, etc. Acestea sunt, de asemenea, obligate să folosească în activităţile de predare-învăţare tehnologiile informaţionale, în caz contrar ei nu ar mai corespunde statului de cadru didactic modern. Dar aici apare o altă problemă: cum ar trebui să pregătim cadrele didactice, în cazul în care aproximativ 15% din ei au depăşit vârsta de pensionare?
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Moldova, în colaborare cu alte cinci universităţi din ţară şi universităţile-partenere din Suedia şi Spania, au elaborat o metodologie de formare profesională a cadrelor didactice din învăţământul general în domeniul tehnologiilor informaţionale. Activităţile comune privind acestă metodologie au contribuit la identificarea momentelor dificile în procesul de pregătire profesională a profesorilor, în primul rând faptul că oamenii din generaţiile mai în vârstă se simt extrem de incomod atunci cînd li se propune lucrul cu calculatorul sau studierea celor mai performante produse-program. Deseori, elevii lor sunt mult mai „avansaţi”, ştiu şi percep noul mult mai uşor şi mai repede decât dascălii lor. Această problemă nu este relevantă numai pentru ţara noastră, ea are un character internaţional. Din acest motiv, experţii încearcă să dezvolte bazele ştiinţifice psiho-pedagogice de informatizare a educaţiei, în care formarea profesională este pe primul plan, iar pe al doilea - tehnologiile informaţionale. Atunci când vorbim despre introducerea de formare profesională în domeniul tehnologiilor informaţionale ar trebui să accentuăm în mod explicit că vom dezvolta un nou proces de predare-învăţare, nu o tehnologie în sine.
Un proiect foarte interesant ce a avut drept scop implementarea tehnologiilor informaţionale în procesul educaţional în şcoala generala a fost elaborat ce către specialiştii Institutul de Instruire Continuă. Această instituţie, împreună cu două universităţi din Spania, implementează un proiect nou, denumit „Crearea şcolilor TIC capabile”. Aceasta înseamnă că şcoala dispune de o infrastructură corespunzătoare şi în acelaşi timp, de cadrele didactice care sunt capabili de a utiliza TIC în procesul educaţional. În cadrul proiectului, în fiecare raion, au avut loc concursuri IT, au fost selectate câteva şcoli ce au devenit „şcoli pilot”, din care câte doi profesori au fost instruiţi în metodele de implementare a TIC în procesul educaţional. Cel mai interesant este faptul că aceste cadre didactice nu sunt profesori de informatică, fapt ce confirmă ipoteza că toate cadrele didactice sunt capabile să implementeze instruirea asistată de calculator.
Am fost prezent la examenul de absolvire a cursurilor de dezvoltare a şcolilor TIC capabile. Fiecare din cei care au susţinut aceste examene (printre aceste persoane au fost directori de şcoli, profesori de literatură, istorie, geografie) a elaborat un proiect didactic privind modul în care vor fi puse în aplicare în şcoala lor cunoştinţele obţinute la cursuri. A fost o experienţa interesanta! Din punctul meu de vedere, anume aceste sunt metodele de a inuiţa lucrul cu cadre didactice. Putem să ne întrunim de mai multe ori la numeroase seminare, cu oameni care ocupă posturi înalte, cu activităţi de convingere reciprocă privind importanţa şi utilitatea TIC, dar ... trebuie să începem cu lucrul în sala de clasă împreuna cu cadrele didactice ce predau. Trebuie să lucrăm la nivelul instituţiei educaţionale. Şi în acest caz lucrurile plictisitoare se transform în activităţi interesante şi captivante. De exemplu, în cadrul examenului a fost prezentată o lecţie interesantă „Cum putem convinge autorităţile locale în necesitatea utilizării TIC?”. Răspunsul, se pare, este unul simplu: nu trebuie de plîns şi de cerut, dar de demonstrat pe viu, de exemplu, cum elevii elaborează un film propriu, cum ei îl procesează cu ajutorul calculatorului, cum îl prezintă şi îl promovează. Sau, cum putem face o pagina WEB a şcolii în care învăţăm etc. Evident, una este când pe această pagină este afişat doar orarul lecţiilor şi fotografiile profesorilor, şi alta este atunci când însuşi copiii propun şi realizează subiecte interesante pentru forumuri, comentarii despre viaţa şcolară. Totul se transformă brusc!
Un proiect interesant a fost elaborat de compania „Starnet”, care este un promovat activ a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în liceele din capitală. Ideea de bază a acestui proiect este de a oferi părinţilor accesul la registrele şcolare electronice, posibilitatea de a comunica cu diriginţii de clasă.
Posibilităţile Internetului în educaţie sunt infinite şi pot fi limitate doar de imaginaţia noastră.
* Dl Gremalschi, cum se manifestă sexul frumos, dominsoarele şi doamnel, în predarea şi înţelegerea unei ştiinţe complexe ca TIC?
* Datele analitice disponibile relevă faptul că cadrele didactice din şcolile generale sunt în mare majoritate de sex feminin. În domeniul informaticii raportul este diferit, şi sunt, de asemenea profesori de sex masculin. Acest lucru se datorează faptului că atunci când s-a prăbuşit complexului militar-industrial, o mulţime de oameni care au lucrat acolo, au plecat să lucreze în domeniul educaţiei. De exemplu, persoana care a lucra în domeniul electronicii, a început să predea informatică la şcoala.
Dar când am analizat performanţele academice ale elevilor în licee, am constatat unele fapte interesante. De exemplu, nota medie a fetelor este cu jumătate de punct mai mare decât cea a băieţilor. Nota medie a elevilor din zonele rurale este mai mare decât cea a elevilor din oraşe (aceasta în ciuda faptului că procesul de învăţământ la oraşe este organizat şi asigurat material mult mai bine ca în zonele rurale). În şcolile cu predarea în limba rusă nota medie este cu 0,3 puncte mai mică decât în şcoli cu predarea în limba română (ceea ce nu corespunde nivelului real de pregătire a elevilor, deoarece cunoaştem cu toţii că predarea informaticii în şcolile cu limba rusă de studii este organizată mai bine, întrucât majoritatea din acestea sunt amplasate în oraşe). Astfel, am ajuns la concluzia că evaluările şcolare nu reflectă nivelul real de cunoştinţe ale elevilor. Cu toate acestea, în cazul fetelor, evaluările sunt mai obiective. Acest lucru se datorează faptului că fetele sunt mai harnice, mai responsabile, se maturizează mai repede. În cazul băieţilor, procesul de maturizare este însoâit de un anumit negativism, de contrare. Fetele sunt mai conştiincioase. Dar toate aceste momente se referă la şcoli şi licee. În ce priveşte aplicarea în continuare a cunoştinţelor, activităţii în cadrul companiilor din sectorul TIC, a devenit clar că situaţia devine absolut diferită: majoritatea angajaţilor sunt bărbaţi. Domnişoarele, chiar dacă îşi dedică viaţa informaticii, sunt mai mult angajate în domeniul designului, prelucrării artistice a materialelor, decât în elaborarea de noi produse soft. În general, concluzia este următoare: în domeniul educaţiei, înţelegerii informaticii, fetele se manifestă mai bine, dar când vine vorba de carieră şi de prestigiu, locuri de muncă mai bine plătite, primele poziţii sunt ocupate mai des de bărbaţi.
* Ce nedreptate...
- Aceasta este situaţia la momentul de faţă. Dar aş dori să accentuez un alt moment. Astăzi oamenii de ştiinţă, profesori, funcţionarii Ministerului Educaţiei trebuie să privească spre viitor, să se gîndească la ce fel de cunoştinţe în informatică va avea nevoie absolventul într-o perspectivă de 30 de ani? Va exista tastatura sau nu, poate, toate tehnologiile vor fi construite în baza de senzori? Este oare necesar de a preda absolvenţilor metode de tastare rapidă? Este oare nevoie ca profesorii să explice elevilor cum se lucrează cu anumite combinaţii de taste într-un anumit editor de texte sau trebuie doar să le explicăm elevilor ce este un text şi care sunt principalele metode de procesare a acestuia?. Aceste lucruri necesită o abordare foarte atentă şi cadrele didactice trebuie să explice elevilor că ei fac investiţii în propriul lor viitorul profesional. Nu trebuie să ne legăm toate speranţele doar de calculator! Unii studenţi spun: „De ce trebuie să ştim de ortografie şi gramatică, în cazul în care calculatorul are un editor de text. Dimpotrivă, trebuie să fim alfabetizaţi şi fără calculator! Punem prea multă încredere în calculatoare. Nu cred că calculatorul va gândi în locul oamenilor, aşa cum afirmă sau speră unii! Prin urmare, noi trebuie să învăţăm elevii şi studenţii noştri să vadă perspectivele TIC şi rolul lor într-o societate informaţională.
Noi nu trebuie să fim doar consumatori de tehnologii informaţionale şi comunicaţionale, noi trebuie să devenim creatorii acestora. Actualmente, de la ce mai înalt nivel, ni se raportează că proporţia sectorului TIC în produsul intern brut este în creştere. Este un semn bun. Dar această proporţie trebuie să crească nu numai datorită faptului că tot mai multe persoane folosesc tot mai des telefoanele mobile. Această proporţie trebuie să crească şi datorită faptului că noi vom comercializa produse-program în tot multe ţări, vom dezvolta algoritmi ce prezintă interes pentru cât mai multe firme, datorită faptului că universităţile noastre vor pregătesc cadre bune ce va încuraja companiile internaţionale mari să deschid filiale în Republica Moldova. Noi trebuie să lucrăm cu toate ţările din lume, în toate direcţiile, trebuie să ştim o mulţime de limbi ca să venim în întâmpinarea cerinţelor clienţilor. Numai cu o astfel de formulare a problemei putem obţine succese economice, iar oamenii îşi vor asigura un viitor decent.
Din păcate, nu toţi studenţii sunt conştienţi de acest lucru. Unii studenţi fac studii doar pentru diplomă şi imediat după absolvire pleacă la muncă în Italia, Spania ... Ce îi aşteaptă acolo? Munci necalificate, în care sunt angajaţi doar cei mai tineri. Iar când persoana respectivă împlineşte 50 de ani, nimeni nu o mai angajează. Nu ar fi oare mult mai bine să devii un profesionist şi un cetăţean adevărat în ţara ta? Mai ales ca toate ingredientele de succes le avem la noi în ţară. Pe de o parte, Republica Moldova este foarte norocoasă întrucât în domeniul TIC se realizează o politică publică efectivă, iniţial a fost creat Departamentul de înregistrare şi documentare a populaţiei, ulterior Departamentul Tehnologii Informaţionale, apoi inisterul Dezvoltării Informaţionale şi în prezent - Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor. Permanent la conducerea acestor instituţii s-au aflat persoane competente si energice. Ele au depus eforturi enorme pentru a dezvolta într-o ţară agrară un nou domeniu - TIC. De asemenea, politica Guvernului a fost sensibilă la tendinţele globale şi naţionale. Au existat multe proiecte care au contribuit la implementarea guvernării electronice, educaţiei electronice, sănătăţii electronice. Din anul 2005, întreagă comunitatea TIC a fost scutită de uimpozite, ceea ce a fost un stimulent excelent pentru apariţia unui mediu favorabil pentru dezvoltarea TIC în Republica Moldova. Acest lucru nu poate fi uitat şi eliminat din istoria noastră.
Pe de altă parte, tinerii sunt atraşi de tehnologiile moderne, pentru că acestea dau frîu liber imaginaţiei. Funcţia statului este crearea condiţiilor necesare pentru ca această atracţie să se soldeze cu impact maxim.
Recent, sub auspiciile Ministerului Tehnologilor Informaţionale si Comunicaţiilor au avut loc numeroase seminare, conferinţe, reuniuni la nivel înalt, scopul principal al cărora a fost stabilirea unei comunicării strânsă între reprezentanţii tuturor segmentelor TIC. Este un lucru foarte corect! Putem munci în laboratoare, putem creşte cristale de noi semiconductori, putem instala reţele de calculatoare etc. Dar dacă nu reuşim să ne concentrăm asupra nevoilor societăţii, dacă nimeni nu va şti despre rezultatele acestor activităţi, atunci aceste realizări vor rămâne în umbră. Este necesar de a stabili o comunicare, ca oamenii să ştie, ce, unde şi cum se face. Da, TIC şterge barierele şi distanţele geografice, dar numai interacţiunea vie între oameni este cel mai creativ mijloc de soluţionare a oricăror probleme şi anume ea da colori vii fanteziei tehnice, ştiinţifice şi de afaceri.
Elena Horoşih
|
